Conform ABC of Women Worker’s Rights and Gender Equality ceea ce întelegem prin gender equality (egalitatea de gen) dintre bărbați și femei, presupune un concept conform căruia toate ființele umane, deopotrivă bărbați si femei, sunt liberi să-și dezvolte propriile abilități personale și să ia decizii fară a avea limite setate de anumite stereotipuri, prejudicii sau prejudecăți legate de rolul genului.
Egalitatea de gen înseamnă că toate comportamentele diferite, aspirațiile și nevoile, atât ale femeilor cât și ale bărbaților sunt luate in considerare, valorizate și evaluate in mod egal. Acest lucru nu înseamnă neapărat faptul ca femeile și bărbații vor ajunge într-un final să fie la fel, dar drepturile, responsabilitațiile și oportunitațile fiecăruia dintre ei nu vor depinde de realitatea că s-au născut ca fiind bărbat sau femeie.
Echitatea genului înseamnă aplicarea unui tratament egal față de bărbați și femei, luând în considerare nevoile fiecăruia dintre ei. Acest lucru poate presupune tratamente egale sau tratamente diferite în funcție de nevoi, dar care este considerat ca fiind un tratament echivalent pentru ambii, în funcție de termenii drepturilor, beneficilor, obligațiilor și oportunitățiilor. Egalitatea de gen este scopul principal al oricărei democrații, pe când neutralitatea și echitatea dintre genuri sunt metode și căi de obținere a scopului principal.
Statistici îngrijorătoare ne arată că în România, în anul 2018 au fost înregistrate un număr de 20.531 de loviri si alte fapte violente săvârșite în familie. Din totalul acestora, 57% dintre cazuri au avut implicate femei.
Din totalul cazurilor de violență domestică raportate, doar 2% ajung în instanță și se estimează că peste 75% din faptele violente nici măcar nu sunt raportate datorită jenei pe care o au femeile, acel sindrom Stockholm în care victima manifestă o oarecare dependență față de agresor. Dar asta nu înseamnă că dacă nu sunt raportate acestea nu există. Tot statisticile indica faptul ca la fiecare 5 zile există o crimă în România a cărei victimă este de gen feminin. Și la fiecare 4 zile avem un caz de minor agresat în cadrul familiei.
De aceea, Confederația Națională Pentru Antreprenoriat Feminin – CONAF considera că este nevoie de o încurajare, de sprijin și solidaritate față de femeile care se confrunta cu aceste fenomene antisociale și le aducem în prim plan drepturile pe care acestea le au și pe care le pot reclama.
În cadrul discuțiilor initiate la masa rotundă pe tema „Violența domestică versus egaliate de șanse pentru femei și bărbați” de către Comisia pentru egaliate de șanse pentru femei și bărbați (Camera Deputațiilor – Parlamentul României) ce a avut loc la inițiativa doamnei deputat Cristina-Ionela Iurișniți, președinte al comisiei, a fost evidențiat faptul că, din nefericire, nu avem o strategie, un plan unitar pentru combaterea violenței domestice și s-a discutat inițierea unui proiect legislativ prin care să aducem cotele de gen în atenția politicului. Acest lucru presupune, înainte de toate, schimbarea mentalităților învechite, poziționarea pe același nivel a femeilor și a bărbaților.
Trebuie să valorizăm femeia, trebuie să luptam pentru drepturile ei și în acest demers coeziunea este foarte importantă pentru identificarea soluțiior referitoare la viitorul femeilor in România.
Legislație avem, inclusiv partea punitivă a acestora este reglementată, însă nu este aplicată din varii motive, cel mai adesea pentru ca victimele nu își cunosc drepturile si nu le reclamă. Anul 2018 a adus adoptarea a două legi importante:
- legea 174 privind modificarea și completarea legii 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie
- legea 178 pentru modificare și completarea legii 202/2002 privind egaliatea de șanse și de tratament dintre femei și bărbați.
Avem inclusiv adoptate standardele pentru cele 6 tipuri de servicii sociale. Însa mai avem nevoie de legislație care să impună Consiliilor Locale formarea unor centre de criză care să adăpostească victimele violenței domestice și avem nevoie de formarea polițiștilor, de instrucțiuni clare de aplicat în momentul săvârșirii infracțiunii de violență, a îndepărtării agresorului din familie etc.
Apare necesitatea realizării unui plan global de acțiune, unor campanii de informare și de sensibilizare a opiniei publice în această direcție, de integrare a victimelor în societate. Iar acest lucru ar trebui să constituie unul dintre obiectivele prioritare ale oricarui guvern.
Și pentru că sărbatorile se apropie, iar în aceste ceasuri devenim mai buni, mai empatici cu nevoile aproapelui nostru, vă reamintesc că este mai bine sa dăruiești decât să lovești.
Sarbători cu drag!
Autor articol: Carmen Burtea
No Comments