Capitalul uman nu așteaptă la graniță — Ce a produs, în opt luni, parteneriatul CONAF – Institutul Cultural Român
În urmă cu un an, la lansarea parteneriatului dintre Institutul Cultural Român, Ambasada Ucrainei și Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin – CONAF, a fost formulată o viziune care depășea registrul solidarității declarative: construirea unei infrastructuri de incluziune, în care învățarea limbii române să devină primul pas către integrarea socială și economică a refugiaților. Nu o promisiune, ci un plan cu rezultate verificabile.
Astăzi, planul are cifre. În cadrul proiectului Empowering Hope, inițiat de CONAF, în perioada septembrie 2025 – aprilie 2026, 666 de cetățeni ucraineni au participat gratuit la cele două sesiuni de cursuri de limba română organizate de Institutul Cultural Român, în baza parteneriatului cu CONAF. 357 dintre ei au absolvit programul.
Programul s-a desfășurat în două etape:
- prima sesiune (septembrie – decembrie 2025): 300 de participanți, dintre care 148 au absolvit cursurile;
- a doua sesiune (ianuarie – aprilie 2026): 366 de participanți, dintre care 209 au absolvit programul.
Cifrele spun două lucruri. Primul: cererea există și crește — a doua sesiune a avut cu 22% mai mulți cursanți decât prima. Al doilea: rata de absolvire a urcat de la 49% la 57%, semn că mecanismul se calibrează, nu doar funcționează.
Datele conturează și profilul beneficiarilor: 95% dintre participanții la cele două sesiuni au fost femei. Acest profil al participanților este în concordanță cu una dintre realitățile observate în contextul războiului din Ucraina: multe dintre persoanele refugiate care caută să își reconstruiască viața în România sunt femei, adesea însoțite de copii și confruntate cu responsabilitatea reluării unei vieți independente.
Pentru CONAF, această realitate confirmă că investiția în educație și dezvoltarea competențelor reprezintă una dintre cele mai eficiente căi de susținere a autonomiei. În cazul acestor beneficiare, învățarea limbii române înseamnă acces la piața muncii, la servicii medicale, la educația copiilor și la posibilitatea de a-și recâștiga independența.
Încă de la lansarea parteneriatului, cele trei instituții au susținut că integrarea durabilă presupune mai mult decât măsuri de sprijin pe termen scurt. Accesul la învățarea limbii române este fundamentul participării active în comunitate, al accesului la piața muncii și al exercitării efective a drepturilor conferite de statutul de protecție temporară. Primele rezultate arată că această viziune produce efecte concrete și consolidează autonomia beneficiarilor.
Rezultatele validează, în același timp, modelul de colaborare dintre instituțiile publice și societatea civilă — un model construit pentru a facilita accesul beneficiarilor la educație, la piața muncii și la servicii publice, nu pentru a produce imagine.
„În urmă cu un an afirmam că solidaritatea declarativă nu mai este suficientă și că România are nevoie de infrastructură de incluziune. Astăzi nu mai vorbim despre intenții, ci despre rezultate: 666 de persoane cu acces gratuit la cursuri de limba română, 357 de absolvenți. Investiția în competențe produce autonomie — acesta este calculul.
Autonomia începe cu limbajul. Accesul la sistemul de sănătate, la piața muncii și la educație trece prin capacitatea de a comunica: o persoană care nu poate descrie un simptom medicului nu are, în fapt, acces la sănătate, oricâte drepturi îi conferă statutul de protecție temporară.
Într-o economie care reclamă deficit de forță de muncă și presiuni demografice, integrarea trebuie tratată ca ceea ce este: o investiție în capitalul uman. Nu putem vorbi despre competitivitate ignorând oameni care vor să muncească, să învețe și să contribuie. O persoană care poate comunica are șanse mai mari să își valorifice competențele, să intre pe piața muncii și să participe activ la viața comunității.
Proiectele societății civile pot demonstra ce funcționează. Dar demonstrația nu este suficientă. Pentru ca impactul să fie durabil, soluțiile validate trebuie preluate și dezvoltate prin politici publice și prin parteneriate stabile între instituții, mediul de afaceri și organizațiile care lucrează direct cu beneficiarii,” a declarat Dr. ec. Cristina Chiriac, președinte CONAF.
Experiența proiectului Empowering Hope arată că învățarea limbii române este unul dintre cele mai importante instrumente pentru dobândirea autonomiei. Fiecare curs absolvit înseamnă mai mult decât acumularea unor competențe lingvistice: înseamnă posibilitatea de a comunica cu medicul, de a participa la un interviu de angajare, de a înțelege sistemul educațional și de a construi relații într-o comunitate nouă. Limba este primul strat al oricărei arhitecturi de integrare — fără el, orice altă măsură de sprijin rămâne suspendată.
Prin parteneriatul cu Institutul Cultural Român, CONAF a urmărit transformarea solidarității într-un mecanism concret de integrare, demonstrând că investiția în educație produce rezultate măsurabile și creează premisele unei participări active la viața economică și socială.
Empowering Hope a debutat pe 29 noiembrie 2024, printr-o acțiune umanitară la Cernăuți, cu un obiectiv inițial de 300 de femei refugiate deservite. Programul a depășit acest prag încă din primul an. Miza rămâne însă mai mare decât orice cifră de bilanț: incluziunea sustenabilă — transformarea sprijinului dintr-un exercițiu de imagine într-un mecanism care produce rezultate măsurabile și care poate fi replicat.
Următorul pas nu mai aparține proiectului. Aparține politicilor publice.
No Comments