România a înregistrat 106.932 de angajări prin intermediul ANOFM în primele nouă luni ale anului 2026, dintre care 52.401 de femei. Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF) atrage atenția că aceste rezultate, deși relevante, nu oferă o imagine suficientă asupra reintegrării persoanelor inactive economic. La cinci ani de la adoptarea Strategiei naționale pentru ocuparea forței de muncă 2021–2027, CONAF solicită Ministerului Muncii și ANOFM prezentarea rezultatelor măsurilor de activare a femeilor inactive, evaluarea eficienței programelor existente și identificarea persoanelor care continuă să rămână în afara serviciilor publice de ocupare.
România continuă să caute forță de muncă, în timp ce o parte importantă a potențialului său uman rămâne în afara economiei. Nu este o problemă nouă și nici una pentru care lipsesc strategiile. Este o problemă care ridică întrebări tot mai importante despre eficiența măsurilor deja adoptate.
Potrivit comunicatului publicat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) la 27 octombrie 2026, în primele nouă luni ale anului au fost încadrate în muncă 106.932 de persoane, dintre care 52.401 de femei, reprezentând 49% din total. Aproape jumătate dintre persoanele angajate au peste 45 de ani, 50.980 provin din mediul rural, iar 24.557 au fost încadrate în categoriile greu și foarte greu ocupabile.
Rezultatele reflectă activitatea serviciului public de ocupare și contribuția acestuia la integrarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. Ele nu permit însă, prin forma în care au fost comunicate, evaluarea distinctă a revenirii femeilor după perioade de inactivitate economică.
Câte dintre cele 52.401 de femei s-au întors la muncă după o întrerupere profesională prelungită? Câte au beneficiat de programe de formare sau reconversie? Câte au reușit să depășească barierele legate de îngrijirea copiilor, transport sau accesul la oportunități profesionale? Și câte dintre femeile care ar dori să muncească nu ajung niciodată în evidențele serviciilor de ocupare?
Aceste întrebări sunt esențiale pentru o evaluare completă a politicilor publice.
România și-a asumat deja creșterea participării femeilor la piața muncii
Prin Hotărârea Guvernului nr. 558/2021, România a aprobat Strategia națională pentru ocuparea forței de muncă 2021–2027, document care include obiective privind creșterea participării pe piața muncii, activarea persoanelor inactive și îmbunătățirea eficienței măsurilor de ocupare.
În 2026, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a evidențiat din nou participarea redusă a femeilor la piața muncii din România și a recomandat intensificarea eforturilor serviciilor publice de ocupare pentru identificarea persoanelor inactive, extinderea accesului la formare profesională relevantă și dezvoltarea serviciilor de îngrijire.
OECD atrage atenția și asupra consecințelor distribuției inegale a muncii neremunerate în familie, precum și asupra accesului limitat la servicii de îngrijire a copiilor și a persoanelor dependente.
În aceste condiții, problema nu mai poate fi formulată exclusiv în termenii necesității unor noi măsuri. România are deja un cadru strategic și instrumente instituționale pentru stimularea ocupării. Ceea ce trebuie clarificat este măsura în care acestea ajung la femeile inactive și contribuie la reintegrarea lor durabilă.
„România reclamă un deficit de forță de muncă, dar știe surprinzător de puțin despre oamenii pe care nu reușește să îi aducă în economie.
Datele ANOFM ne arată câte persoane au fost angajate prin intermediul agenției. Este un indicator necesar, dar insuficient pentru a înțelege dimensiunea problemei. Nu știm din aceste date câte femei au revenit după ani de inactivitate și ce obstacole continuă să le împiedice pe altele să se întoarcă la muncă.
Această lipsă de informații are consecințe economice. Ceea ce nu măsurăm suficient de bine riscăm să tratăm prin politici generale, deși cauzele sunt diferite. Lipsa serviciilor de îngrijire, transportul inaccesibil și competențele care necesită actualizare nu sunt doar dificultăți individuale. Sunt bariere care pot reduce oferta de muncă, pot limita dezvoltarea companiilor și pot afecta potențialul de creștere al economiei.
România are deja o strategie de ocupare. Avem programe, instituții și resurse alocate. Este firesc să întrebăm ce rezultate concrete au produs pentru femeile care încearcă să revină în activitate.
Nu toate femeile inactive economic sunt disponibile pentru angajare. Tocmai de aceea trebuie să înțelegem cine își dorește să muncească, ce o împiedică și care dintre intervențiile publice funcționează.
Cea mai costisitoare resursă este cea pe care nu reușim să o valorificăm. O economie pierde atunci când îi lipsesc resursele. Pierde și atunci când nu reușește să le valorifice”, declară Dr. ec. Cristina Chiriac, președinte fondator CONAF.
CONAF solicită evaluarea rezultatelor, nu multiplicarea strategiilor
Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin consideră că anul 2026 trebuie să marcheze o etapă de evaluare a progresului realizat prin Strategia națională pentru ocuparea forței de muncă 2021–2027.
În acest sens, CONAF solicită Ministerului Muncii și ANOFM:
- Prezentarea rezultatelor măsurilor privind activarea femeilor inactive economic, asumate prin Strategia națională pentru ocuparea forței de muncă 2021–2027.
Evaluarea trebuie să evidențieze măsurile implementate, resursele alocate, numărul beneficiarilor și rezultatele obținute, inclusiv gradul în care programele au contribuit la revenirea femeilor în activitate.
- Publicarea unor indicatori care permit evaluarea reintegrării profesionale, nu doar a numărului de persoane angajate.
CONAF solicită, în măsura disponibilității datelor și cu respectarea legislației privind protecția datelor personale, informații corelate privind sexul, vârsta, nivelul de educație, mediul de rezidență, istoricul inactivității, tipul măsurii active și rezultatul acesteia.
- Evaluarea menținerii în ocupare după accesarea măsurilor active.
Este necesară analiza stabilității profesionale la 6, 12 și 18 luni și, acolo unde este posibil, după încetarea obligațiilor legale de menținere a raporturilor de muncă. Pentru anumite măsuri subvenționate există deja astfel de obligații legale, însă respectarea lor și durabilitatea economică a angajării reprezintă dimensiuni distincte.
- Identificarea femeilor inactive care nu sunt înregistrate în evidențele ANOFM și evaluarea barierelor care le împiedică participarea economică.
CONAF propune dezvoltarea cooperării dintre serviciile publice de ocupare, autoritățile locale, serviciile sociale și angajatori, astfel încât politicile de ocupare să ajungă și la persoanele care nu accesează mecanismele instituționale existente.
- Evaluarea programelor actuale și adaptarea instrumentelor de reintegrare la nevoile reale ale femeilor și angajatorilor.
Înaintea lansării unor programe suplimentare, CONAF solicită analiza eficienței măsurilor deja finanțate, identificarea categoriilor insuficient acoperite și examinarea unor intervenții integrate care să combine formarea profesională, consilierea, accesul la servicii de îngrijire și colaborarea directă cu angajatorii.
De la ocupare la participare economică: o diferență care contează
În cadrul cercetării „România nevalorificată”, Dr. ec. Cristina Chiriac, președinte fondator CONAF analizează dimensiunea inactivității economice în rândul femeilor și consecințele acesteia pentru dezvoltarea României.
Potrivit datelor INS utilizate în cercetare, aproximativ 1,4 milioane de femei se află în afara pieței muncii, în populația și perioada de referință analizate.
Această categorie nu este echivalentă cu cea a șomerilor și nici nu poate fi considerată în integralitate o rezervă de forță de muncă disponibilă imediat. Inactivitatea economică are cauze diverse, iar răspunsurile de politică publică trebuie să țină seama de acestea.
Dar tocmai această diversitate impune o schimbare a modului în care evaluăm participarea economică.
O femeie care nu își poate relua activitatea deoarece nu există servicii de îngrijire în comunitatea sa se confruntă cu un obstacol diferit de cel al unei persoane care are nevoie de reconversie profesională. O femeie din mediul rural, pentru care transportul până la locul de muncă este inaccesibil, are nevoie de alte soluții decât o persoană care își caută un program flexibil după o întrerupere a carierei.
Măsurile uniforme nu pot răspunde cu aceeași eficiență unor cauze diferite.
Pentru antreprenori, participarea redusă la piața muncii poate însemna dificultăți suplimentare de recrutare, limitarea capacității de dezvoltare și pierderea unor competențe valoroase. Pentru persoanele afectate, poate însemna pierderea autonomiei financiare, reducerea oportunităților profesionale și acumularea unor dezavantaje economice pe termen lung.
Pentru România, înseamnă necesitatea de a analiza riguros cât din potențialul său economic ar putea fi activat prin politici publice mai bine adaptate.
CONAF propune un dialog instituțional orientat către rezultate
Confederația solicită Ministerului Muncii și ANOFM organizarea unei consultări privind rezultatele politicilor de activare a femeilor inactive economic, în cadrul căreia să fie prezentate datele disponibile, limitele actualelor mecanisme de monitorizare și măsurile necesare pentru îmbunătățirea intervențiilor.
CONAF își exprimă disponibilitatea de a contribui la acest demers prin dialog cu angajatorii, documentarea barierelor întâlnite în procesul de recrutare și integrarea concluziilor cercetării „România nevalorificată”.
Organizația consideră că obiectivul trebuie să fie utilizarea mai eficientă a structurilor administrative existente și evaluarea transparentă a rezultatelor.
Într-o economie în care deficitul de competențe și participarea redusă la muncă afectează perspectivele de dezvoltare, evaluarea politicilor de ocupare nu poate rămâne limitată la numărul de persoane angajate.
România și-a propus să aducă mai mulți oameni în economie. La cinci ani de la adoptarea strategiei, întrebarea legitimă este câți dintre cei care erau în afara pieței muncii au reușit să revină și ce a făcut statul pentru ca această revenire să fie posibilă.
No Comments