Cristina CHIRIAC, președinte CONAF: “Implicarea femeilor în politică nu mai poate fi ignorată!”

Participarea și conducerea egală a femeilor în viața politică și publică sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă până în 2030. Cu toate acestea, datele arată că femeile sunt subreprezentate la toate nivelurile de luare a deciziilor la nivel mondial, iar realizarea parității de gen în viața politică este departe.

Femeile sunt șefi de stat sau de guvern în doar 21 de țări, iar 119 țări nu au avut niciodată o femeie lider. În ritmul actual, paritatea în cele mai înalte decizii de putere nu va fi atinsă încă 130 de ani. Doar 10 țări au o femeie șef de stat și 13 țări au o femeie șef de guvern, arată datele Organizației Națiunilor Unite.

La nivel mondial, doar 21% dintre miniștrii guvernamentali sunt femei, iar 14 țări au un procent de 50% sau mai multe femei în cabinet. Cu o creștere anuală de doar 0,52 puncte procentuale, paritatea de gen în funcțiile ministeriale nu va fi atinsă înainte de 2077, conform acelorași date. Cele cinci portofolii cele mai frecvent deținute de femeile miniștri sunt: ​​familia / copiii / tinerii / vârstnicii / cu dizabilități; urmat de afaceri sociale; mediu / resurse naturale / energie; Ocuparea forței de muncă / forța de muncă / formarea profesională și afacerile femeilor / egalitatea de gen.

Cristina Chiriac, președinte CONAF a declarat: „O politică ostilă femeilor nu prea mai este posibilă. Până și politicienii profund machiști știu că fără voturile femeilor nu mai pot câștiga niciun fel de alegeri. Femeile trebuie cucerite – cu idei politice. Dar și cu candidate. Pentru că femeile aleg candidate feminine, dacă au de ales. Cel mai bun exemplu actual îl reprezintă Estonia, devenit unicul stat din lume cu femei atât în funcțiile de Președinte, cât și de Prim-ministru. De asemenea, în Germania, exista formaţiunea conservatoare CDU, care, prin Angela Merkel, a reușit să convingă electoratul feminin”. Ca urmare, președintele CONAF este de părere că “femeile trebuie așadar să fie conştiente de puterea lor şi să sancţioneze, în mod consecvent, politica dacă aceasta le ignoră. Este o obligaţie care derivă din dreptul lor de vot, cucerit cu greu și pentru care multe femei mai luptă încă în diferite colţuri ale lumii pentru ca un mic pas înapoi să nu devină unul mare; pentru a se merge înainte spre binele femeilor din întreaga lume”.

Datele oficiale din rapoartele ONU 2020 arată ca doar 25% din totalul parlamentarilor naționali sunt femei, în creștere față de 11% în 1995. Doar patru țări au 50% sau mai multe femei în parlament în camere singulare sau inferioare: Rwanda cu 61%, Cuba cu 53%, Bolivia cu 53% și Emiratele Arabe Unite cu 50%. Alte 19 țări au atins sau au depășit 40%, inclusiv nouă țări din Europa, cinci din America Latină și Caraibe, patru din Africa și una din Pacific. Mai mult de două treimi din aceste țări au aplicat cote de gen – fie cote de candidați legislați, fie locuri rezervate – deschizând spațiu pentru participarea politică a femeilor în parlamentele naționale.

La nivel global, există 27 de state în care femeile reprezintă mai puțin de 10% din parlamentari în camerele unice sau inferioare, inclusiv patru camere simple / inferioare fără femei deloc. În ritmul actual de progres, paritatea de gen în organismele legislative naționale nu va fi atinsă până în 2063.

Cristina Chiriac a concluzionat: „Participarea politică echilibrată și partajarea puterii între femei și bărbați la luarea deciziilor este ținta convenită la nivel internațional. Ca urmare, implicarea femeilor în politică nu mai poate fi ignorată. Majoritatea țărilor din lume nu au atins echilibrul de gen, însă se militează la nivel cel mai înalt pe acest aspect. Există dovezi consolidate și din ce în ce mai mari că, conducerea femeilor în procesele decizionale politice le îmbunătățește. Îmi doresc ca la nivel național să fie promovate tot mai multe doamne în politică pentru a crea echilibru.  În afaceri, în politică și la nivelul societății în ansamblul său, nu ne putem valorifica pe deplin potențialul decât dacă utilizăm tot talentul și toată diversitatea de care dispunem”.