De la export de forță de muncă la import de soluții
Din cele 3,5 milioane de permise noi de muncă acordate de UE, România a emis doar 57.111 astfel de premise și mai mult, potrivit Eurostat (setul de date migr_reschst – „Change of immigration status permits by age, sex and citizenship”, care numără permisele de ședere emise pentru schimbarea statutului (non-UE) în interiorul țării), România a înregistrat doar 643 astfel de permise în 2024, undeva pe locul 27 în Uniunea Europeană (comparativ, Franța – 200.163, Polonia – 17.486, Bulgaria – 1.984).
Înainte de a analiza soluțiile, este bine de menționat că această cifră descrie exact capacitatea României de retenție a capitalului uman calificat. Doar 643 de cetățeni non-UE veniți la studii sau angajați pe un anume post au reușit să schimbe, să evolueze, să fie recunoscuți ca fiind calificați pe un post mai aproape de dezideratele personale. De exemplu, un bărbat de 24 de ani, cetățean indian, care avea permis de studii la Cluj, termină facultatea și obține contract de muncă; i se emite noul permis fără să-și întrerupă șederea. Așa se numără 1 din cei 643 care, străini deja prezenți într-o țară, reușesc să treacă pe un temei mai stabil (ex. student – muncă, sezonier – salariat, familie – muncă).
România trebuie să-și schimbe politicile de retenție a migranților. Cu o populație în declin numeric accelerat (după proiecția World Health Organization, în 2050 va ajunge la 16 milioane, cu un declin de 12% în 20 de ani, conform Eurostat), soluțiile de integrare și asimilare a forței de muncă provenită din afara UE sunt singurul panaceu pentru decenii de politici reactive la o moștenire sumbră.
PIB-ul României este tributar masiv (2,5% în 2024, conform World Bank) celor plecați spre o soartă mai bună și are în continuare nevoie de pârghii puternice pentru susținerea îmbătrânirii accelerate a forței de muncă, pe de o parte, dar și pentru creșterea ratei de ocupare a unor categorii de vârstă (doar 53,40% pentru intervalul 55–64 ani și 78,80% între 15–24 ani, conform Eurostat).
O națiune puternic ancorată în fluxurile de capital venite dinspre conaționalii migranți și incapabilă să susțină un sistem de pensii echitabil dezvoltă paradoxal o apetență crescută pentru narațiuni suveraniste. Fenomen ce scoate la iveală o societate dispusă să ignore instrumentele de creștere economică globală, în favoarea unei priviri spre un trecut pictat în culorile unei propagande comuniste de inspirație asiatică.
„Migrația nu este un robinet care poate fi închis sau deschis după voie și nevoie, iar mult-mediatizatele centre de primire a migranților în țări satelit UE s-au dovedit, deocamdată, un eșec costisitor în implementare. Dacă nu creăm trasee clare de integrare și retenție a migranților cu potențial de plusvaloare, ne vom trezi asaltați de o pătură socială slab pregătită profesional, cu potențial infracțional și vulnerabilități periculoase în fața discursurilor suveraniste”, a declarat Cătălin Orezeanu, președinte al Alianței Europene pentru Migrație (AEMI).
Forțele planetare se reconfigurează, eradicarea sărăciei nu mai pare un deziderat mondial, programele de sănătate globală sunt suspendate, iar această indolență va genera valuri puternice de migrație. Politicile naționale necesită nu doar armonizare în discurs cu UE și ONU, ci trebuie să producă protejarea unei identități naționale cu trăsături puternic multiculturale și, oricât de deranjant este urechilor obtuze, migrația din afara UE poate rezolva nu doar un „gap” în piața muncii, dar poate duce și la notorietatea unei națiuni cu tradiție în respectarea valorilor universale și a propriilor comunități etnice.
„Cea mai prețioasă resursă a României nu a fost niciodată petrolul, gazul sau aurul, ci oamenii ei. Și tocmai pentru că nu i-am prețuit, i-am pierdut. În Marea Privatizare am documentat cum, în 20 de ani, au dispărut peste două milioane de locuri de muncă.
De atunci, pierderea de capital uman a continuat ca o hemoragie tăcută: în ultimii ani exodul s-a accentuat, golind pe rând profesii și generații.
Datele recente arată aceeași oglindă a neputinței de retenție, România rămâne la marginea fluxurilor globale de talente și continuă să piardă pentru că nu și-a pus niciodată omul în centrul politicilor sale. În timp ce alte state își întăresc resursa umană prin politici active și investesc miliarde pentru a atrage materie cenușie din state mai puțin dezvoltate, noi rămânem prizonierii unei realități crude, exportăm profesioniști și importăm forță de muncă pe termen scurt, preponderant necalificată.
Pe termen scurt, am reușit să cârpim ruptura prin aducerea de imigranți non-UE – un bandaj necesar, dar departe de vindecare. Pactul pentru Muncă, inițiat de CONAF în 2019, a pornit tocmai de la această realitate: că nu putem construi viitorul pe improvizații, ci pe politici strategice, capabile să lege educația de piața muncii și să creeze un cadru legislativ predictibil.
Soluția reală constă în a învăța să prețuim capitalul uman, să facem din vocație un drum pentru fiecare cetățean și din educație un contract pe termen lung cu viitorul. Totodată, tendințele economice arată limpede că migrația nu mai poate fi tratată rigid, ci fluid, direcționată acolo unde aduce plusvaloare în ramuri economice clasice – HORECA, construcții, agricultură, etc.
România și-a pierdut o parte semnificativă din trecut prin nepăsare. Nu își mai poate pierde și viitorul prin inacțiune”, a declarat Cristina Chiriac, președinte al Confederației Naționale pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF).
Ce-ar putea face România, după ce termină de împachetat măsuri de austeritate, și conaționalii noștri, după ce sfârșesc să mai aplaude mitinguri din UK împotriva românilor plecați la muncă peste hotare? În primul rând, să deschidă ochii asupra plusului de valoare de care avem nevoie, să creeze un climat socio-economic incluziv și să păstreze calea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD-urilor) Națiunilor Unite, umbrite acum de conflicte mondiale. Într-un cuvânt, să nu mai plece după o fentă ideologică diluată, fără legătură cu realitatea unei specii ce se numește încă Homo sapiens.
Surse:
https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/migr_reschange/default/table?lang=en
https://data.who.int/countries/642
https://data.worldbank.org/indicator/BX.TRF.PWKR.DT.GD.ZS?locations=RO
https://tradingeconomics.com/romania/employment-rate-from-15-to-24-years-eurostat-data.html
https://tradingeconomics.com/romania/employment-rate-from-55-to-64-years-eurostat-data.html
https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php
No Comments